Ce slaba..

Atat de pompos..mi-era dor? Cine ar fi putut crede asta?Nimeni.Imi e bine,imi e atat de bine..Sunt obosita,stresata,trista,slaba ceva trebuie sa fie bine...
Mi-era dor sa scriu,sa-mi asculti tacerea...De ce asa? Simt racoare pana la oase,neliniste..atat de agitata.Ce slaba..plina de regrete,de amintiri,de dureri,de lacrimi si de pareri de rau..Neliniste..Stii cat de mult ma chinui? Precum fantomele,ma bantuie atatea ganduri..Sunt intr-o perioada de trecere in nefiinta si in lumea asta..Cate palme imi da viata? Ea nu e roz..nici nu visez la asta..
Ma gandesc ca vine o vreme in care totul are gust de nisip si vremea aia se asterne pe chip,pe trup,pe minte..hrana pentru suflet.Sunt un om batran la 14 ani..Ce slaba..
-Ce mai faci?era el privindu-si viata intr-un mod negativist.
-Bine..vocea ei tremura.
-Esti bine?
-Da.Tu? acelasi dialog..
Se face liniste,intuneric,racoare..
-Da.
Inca ma chinui cu aceleasi melodii..poze,cuvinte..conversatiile noastre.
Sufletul meu nu o sa se linisteasca niciodata.
Ne vom uita?