Trebuie sa plec..

,,Nu mai e nimic de spus, pleaca, inima mea e franta. Nu vreau sa mai stiu nimic, de promisiunile facute. Si ce intensifica sentimentele mai tare decat departarea? Oare nu realizezi cat de mult imi lipsesti?Ti-e frica? Mie nu mi-a fost frica? N-am avut nevoie de intelegere? Ba da. Dar n-am gasit-o la tine. La tine gaseam doar niste scuze infantile pentru a nu mai vorbi sau cateva glume menite sa ma faca sa zambesc.,,
Asta ii spusese..ea era..gata. Nu mai poate..
,,Trebuie sa plec.Mi-am macelarit sufletul.,, Se simtea ca si pietrele de la mal : lovite de valuri puternice,reci..
Batea vantul,adierea ii mangaia fata,a fost ultima oara cand incercase sa se inteleaga.A ascuns mult timp ceea ce era..,,Am incercat sa uit,sa nu ma intorc la mine.Ce sunt?.Cine sunt? De ce?,, si s-a chinuit in tacere si fara sa stie.
Se privea in oglinda..,,Atat de goala,privire atat de goala.Eu nu vad nimic in mine.Eu sunt nervoasa,trista,nelinista. Ajuta-ma te rog,as da orice sa fi aici,dar tu nu esti si nu vei fi.,,
S-a hotarat,dupa atatea incercari de sinucidere..pleaca,il lasa in pace..
,,Sper sa fi fericit,chiar imi doresc asta. Sa ai grija de tine,sa mananci,sa dormi,sa fi cuminte,sa iti faci viata asa cum iti doresti..,, Niciodata nu a fost buna la cuvinte.Si te-am iubit si te iubesc precum nelinistea asta.. de ce nu ma intelegi? Sunt atat de rau..vreau sa plec...vocea mea tremura.
Au fost ultimele ei zile pe blog..

Psihiatrie Infantila

Sunt trista, spunea ea. Nu se vede intotdeauna, dar sunt trista.
Nu conteaza cat de puternica era,avea momente de anxietate,de neliniste.
Tremura,era inconstienta..atat zgomot..
-Vreau sa ies afara.
-Bine.
Ceilalti vorbeau..nu-si aminteste
Se sprijina de usa si o sterge parca..A cazut,nu se mai tinea pe picioare.
-Dana, ridica-te de acolo!
Respira asa de greu,o luase in brate,a dus-o afara..a adus apa.
-Dana!Dana!Dana!..
-Mi-e somn..abia isi misca buzele.
-Dana! Ce ai?
-Nu-mi simt mainile.
-Gata.Mergem la spital.
A plans,a tremurat,a ajuns la urgenta..
-Nu o vedeti? E agitata,slaba,speriata..starea ei de sanatate e buna.Mergeti la psihiatrie si va duceti si la neurolog.
..discursul din camera de garda.
S-a ridicat din caruciorul ala de spital..
,,Psihiatrie Infantila,,
-De ce plangi?
-..
-Cum te cheama?
-Daniela..

Joi 13

Era dimineata,avea fata uda la fel si perna.Isi intorsese capul spre fereastra.Era lumina.S-a ridicat din patul mare si gol a incercat sa mearga.Nu mai avea forta de alta data,acum,picioarele ei erau fragile abia mai putea face cativa pasi..,,Alta zi de neliniste.,, erau ca si cuvintele lui : ,,nu am gasit-o niciodata la tine..,, Probabil n-a gasit-o niciodata nimeni, la mine,pentru ca eu nu am liniste..O irita,fiecare cuvant al lui,fiecare tabiet,fiecare lucru care ducea la el o facea mai slaba,mai trista.Zilele trecusera pe langa ea,realiza ca defapt nu are pe nimeni. Nu era nimeni sa o ajute,nici nu o sa fie,era la fel ca o camera goala..Se chinuia in tacere.Patru pereti.PATRU..la control.
In dimineata aceea nu mersese la psihiatru,probabil acelasi dialog:
-Azi ai luat un 10 la romana...dar la control cat ai luat?
-.. ea tremura pana la oase.
-Ai luat patru,ai lesinat,esti slaba!
-Nu sunt..
-Nu esti bine.
Nici nu o sa fie bine,visurile sale se prabusesc;

Liniste.

As vrea sa ma iei in brate ca si cum nu s-a intamplat nimic..Ca si cum suntem straini dragi..sa faci asta cand ai nevoie ,intre noi sa nu existe amintiri.Vocea ei tremura in timp ce aburea geamul cu acea respiratie grea.Telefonul nu mai suna,pentru ca era inchis de multa vreme si oricum cine trebuia sa sune nu mai suna..Mergea spre cafeaua de pe biroul ei vechi,draperiile erau desfacute si ploua,picaturile mangaiau geamul.A pus mana,nu a simtit nimic,racoarea era in trupul ei de ani de zile..Ea uitase sa simta si se pierdea in carti,cafele,tigari si coca-cola.Precum negrul de la ochii,intins,asa era si trecutul ei,intins pana in prezent. Ea isi amintea,stia ce se intamplase si inca ii curgeau lacrimi..Cafeaua era calda,amara ..nu mai folosea zahar de mult..Si camera,camera era goala,nu avea pe nimeni. Isi scria in memorii..Am fost neliniste si am devenit intuneric.Ploaia era agitata,curata si..era dura asa cum ea fusese cu lumea din jur ..,,Am ranit atatea suflete,am iertat pe toata lumea si am uitat sa ma iert pe mine,de aceea sunt nelinistita,de aceea nelinistea imi va ramane dincolo de moarte.Vreau sa plec intelegi?,,Vocea ei tremurase ca niciodata.Se asezase la birou,mirosea cafeaua. Era atat de obosita incat ploaia parea sa spele fiecare urma a privirii ei,in trecut.In trecutul rece,plin de negru..era o visatoare. Ce se intampla cu visele atunci cand visatoarea moare?

din NOIembrie in iunie

A trecut asa mult timp..nimic nu mai e la fel.Oamenii se schimba,te inlocuiesc,te uita..In final nu mai ai nimic,pentru ca nimeni nu detine pe nimeni,nimeni nu pierde pe nimeni. Doare atat de mult..de ce vorbesc de durere?Au fost luni goale..Iar scriu.

Ce slaba..

Atat de pompos..mi-era dor? Cine ar fi putut crede asta?Nimeni.Imi e bine,imi e atat de bine..Sunt obosita,stresata,trista,slaba ceva trebuie sa fie bine...
Mi-era dor sa scriu,sa-mi asculti tacerea...De ce asa? Simt racoare pana la oase,neliniste..atat de agitata.Ce slaba..plina de regrete,de amintiri,de dureri,de lacrimi si de pareri de rau..Neliniste..Stii cat de mult ma chinui? Precum fantomele,ma bantuie atatea ganduri..Sunt intr-o perioada de trecere in nefiinta si in lumea asta..Cate palme imi da viata? Ea nu e roz..nici nu visez la asta..
Ma gandesc ca vine o vreme in care totul are gust de nisip si vremea aia se asterne pe chip,pe trup,pe minte..hrana pentru suflet.Sunt un om batran la 14 ani..Ce slaba..
-Ce mai faci?era el privindu-si viata intr-un mod negativist.
-Bine..vocea ei tremura.
-Esti bine?
-Da.Tu? acelasi dialog..
Se face liniste,intuneric,racoare..
-Da.
Inca ma chinui cu aceleasi melodii..poze,cuvinte..conversatiile noastre.
Sufletul meu nu o sa se linisteasca niciodata.
Ne vom uita?